vineri, 31 iulie 2015

Terelj

Marie a plecat dis de dimineata. Eu si Carlos ne-am propus pentru azi sa ajungem cumva la un parc natural, destul de turistic, la vreo 80 km de capitala.
Am iesit pe la 9 -10 si evident am ajuns prea devreme la statia de autobuz. Am intrebat inca o data la hotelul de vizavi si intr-adevar aitbuzul e la 12. Avem timp destul asa ca mergem sa vedem si cel mai mare templu din UB. La intrare: tickets, 4000 tugruci. No.
Am ocolit zidurile imense ale templului si am gasit alta poarta, mai mica, pentru localnici. Intram pe gratis. Carlos e impresionat de tactica mea... Pai budistii de aici trebuie sa intre pe undeva si ei nu platesc ca sa se roage...
Templul principal e foarte frumos, cu un Buda mare. Calugarii sunt in plina procesiune. Ne mai invartim un pic printre cladiri mai mici colorate cu acoperisuri frumos ornate in lemn si cu multe culori.
Poze, rugaciuni si se pune ploaia...
Fugim catre statia de autobuz si asteptam. Un tinerel ne vede si incearca sa ne ajute. Datorita lucrarilor de la drumul principal, va trebui sa luam doua autobuze.
Urcam in primul si incarcam sa comunicam cu taxatoarea. Cred ca stie unde vrem sa ajungem...
Dupa aproape o ora, intr-un satuc, ne face semn sa coboram.
Imediat ne iau in primire taximetristii de ocazie... No, no, no. Wait for bus... Si busul vine. Inca o ora si ajungem. Am avut parte si de show: doi barbati in toata firea s-au luat la bataie in autobuz. Limea a sarit sa-i desparta. Noi, ne pitim la locurile noastre...
Nu oprim in locul turistic ci chiar in sat. Coboram dezorientati, autobuzul pleaca si noi ramanem in... ulite desfundate, cai, cateva cladiri care arata ca dupa razboi... O tanti ne intreaba de ger camp sau horse riding. Refuzam si pornim spre ceva care arata a ulita principala. Alta tanti ne vede fetele europene si deschide usa unei cladiri care se vrea restaurant... Ne intoarcem. Totusi ne e foame si intram in alt loc calamitat dar care mai avea musterii la mese... si muste destule. Comandam evident ceva mongolez traditional la sugestia doamnei care e si proprietara si chelnerita si bucatareasa. Dupa 15 minute vine mancarea. Nesperat de Ok... Carlos vrea si o cola. Nici o problema. Tanti iese, merge la magazinul din sat si revine cu sticla. Un pahar si gata!
Un tatic bucuros isi dragaleste bebelusul in timp ce mama mananca. Un televizor canta ceva nedefinit. Atmosfera de carciuma de la tara... platim si iesim.
Carlos crede ca putem merge inapoi vreo 10-15 km, eu propun sa facem auto-stopul. Se uita cu neincredere la mine. Mergem dar eu fac cu mana la masini. Una, a doua nu opresc. A treia da. Incercam sa comunicam destinatia si urcam. In 10 minute vedem piatra-broasca, reperul nostru. Fericiti dam din maini si spunem stop. Dar usile nu se pot deschide... Mai incerc o ata. Soferul: money! Money? Ne arata de telefon 5000. Carlos e speriat si confuz... Eu iau problema in mana si scot 2000 de tugrici din portofelul lui si-i intind soferului. Se stramba dar ii ia. Usile se deblocheaza si sarim afara... Fericiti, o luam la pas spre zona turistica. Inca incordati rememoram aventura si ne felicitam reciproc ca a iesit bine pana la urma.
Dupa piatra in forma de broasca se deschide o vale spectaculoasa cu munti golasi de jur imprejur. Se vad multe casute si iurte de toate felurile. E destul de turistic dar linistit si relaxat. Ocolim piatra imemsa si pornim pe o poteca. Lasam in stanga un grup de cabanute, probabil o tabara scolara. Continuam spre creste. Dupa un urcus abrupt printr-o padure de conifere ajungem intr-un luminis si suntem rasplatiti cu imaginea catorva flori de colt. Superbe! Deasupra doar crestele dezvelite cu pietre imense in forme tot mai ciudate. Zici ca le-a aranjat un urias asa iar la prima furtuna o sa se surpe toate la vale...
Continuam pe poteca peste prima culme si ni se deschide o alta vale mai mica dar mai sus, intre doi versanti. Acolo incepe sa se intrevada acoperisul cu colturile ridicate ale unui temblu budist.
Inaintam grabit spre poarta complexului. Dam sa intram dar o doamna cocheta imbracata im costum rosu ne opreste: ticket 2000 tugric!!! Eu raspund instinctiv: no money!!! Ea se pune ostentativ in poarta sa nu putrm intra.
Ne uitam in stanga, in dreapta si facem poze. Alti europeni platesc si intra, mongolii intra fara plata...
Ma asez pe jos rezemat de gard si il indemn pe tovarasul meu de drum sa faca la fel. Ne odihnim si asteptam cu priviri mierloase spre doamna de la intrare. Intr-un tarziu i se face mila de noi si ne lasa sa intram pe gratis... Carlos e impresionat din nou.
Urcam aproape in fuga pana la poalele stancilor, in fata templului. Ne asezam si respiram zgomotos din cauza efortului... Senzatia e nemaipomenita! Urcam si cele 108 trepte pana la usa templului. In spate, se vede totul pana jos, in vale. Magnific!
Urmeaza emotii pe care nu cred ca le-am mai trait vreodata...


2 comentarii:

Multumesc pentru comentariu. Urmariti-ma in continuare