vineri, 31 iulie 2015

Terelj

Marie a plecat dis de dimineata. Eu si Carlos ne-am propus pentru azi sa ajungem cumva la un parc natural, destul de turistic, la vreo 80 km de capitala.
Am iesit pe la 9 -10 si evident am ajuns prea devreme la statia de autobuz. Am intrebat inca o data la hotelul de vizavi si intr-adevar aitbuzul e la 12. Avem timp destul asa ca mergem sa vedem si cel mai mare templu din UB. La intrare: tickets, 4000 tugruci. No.
Am ocolit zidurile imense ale templului si am gasit alta poarta, mai mica, pentru localnici. Intram pe gratis. Carlos e impresionat de tactica mea... Pai budistii de aici trebuie sa intre pe undeva si ei nu platesc ca sa se roage...
Templul principal e foarte frumos, cu un Buda mare. Calugarii sunt in plina procesiune. Ne mai invartim un pic printre cladiri mai mici colorate cu acoperisuri frumos ornate in lemn si cu multe culori.
Poze, rugaciuni si se pune ploaia...
Fugim catre statia de autobuz si asteptam. Un tinerel ne vede si incearca sa ne ajute. Datorita lucrarilor de la drumul principal, va trebui sa luam doua autobuze.
Urcam in primul si incarcam sa comunicam cu taxatoarea. Cred ca stie unde vrem sa ajungem...
Dupa aproape o ora, intr-un satuc, ne face semn sa coboram.
Imediat ne iau in primire taximetristii de ocazie... No, no, no. Wait for bus... Si busul vine. Inca o ora si ajungem. Am avut parte si de show: doi barbati in toata firea s-au luat la bataie in autobuz. Limea a sarit sa-i desparta. Noi, ne pitim la locurile noastre...
Nu oprim in locul turistic ci chiar in sat. Coboram dezorientati, autobuzul pleaca si noi ramanem in... ulite desfundate, cai, cateva cladiri care arata ca dupa razboi... O tanti ne intreaba de ger camp sau horse riding. Refuzam si pornim spre ceva care arata a ulita principala. Alta tanti ne vede fetele europene si deschide usa unei cladiri care se vrea restaurant... Ne intoarcem. Totusi ne e foame si intram in alt loc calamitat dar care mai avea musterii la mese... si muste destule. Comandam evident ceva mongolez traditional la sugestia doamnei care e si proprietara si chelnerita si bucatareasa. Dupa 15 minute vine mancarea. Nesperat de Ok... Carlos vrea si o cola. Nici o problema. Tanti iese, merge la magazinul din sat si revine cu sticla. Un pahar si gata!
Un tatic bucuros isi dragaleste bebelusul in timp ce mama mananca. Un televizor canta ceva nedefinit. Atmosfera de carciuma de la tara... platim si iesim.
Carlos crede ca putem merge inapoi vreo 10-15 km, eu propun sa facem auto-stopul. Se uita cu neincredere la mine. Mergem dar eu fac cu mana la masini. Una, a doua nu opresc. A treia da. Incercam sa comunicam destinatia si urcam. In 10 minute vedem piatra-broasca, reperul nostru. Fericiti dam din maini si spunem stop. Dar usile nu se pot deschide... Mai incerc o ata. Soferul: money! Money? Ne arata de telefon 5000. Carlos e speriat si confuz... Eu iau problema in mana si scot 2000 de tugrici din portofelul lui si-i intind soferului. Se stramba dar ii ia. Usile se deblocheaza si sarim afara... Fericiti, o luam la pas spre zona turistica. Inca incordati rememoram aventura si ne felicitam reciproc ca a iesit bine pana la urma.
Dupa piatra in forma de broasca se deschide o vale spectaculoasa cu munti golasi de jur imprejur. Se vad multe casute si iurte de toate felurile. E destul de turistic dar linistit si relaxat. Ocolim piatra imemsa si pornim pe o poteca. Lasam in stanga un grup de cabanute, probabil o tabara scolara. Continuam spre creste. Dupa un urcus abrupt printr-o padure de conifere ajungem intr-un luminis si suntem rasplatiti cu imaginea catorva flori de colt. Superbe! Deasupra doar crestele dezvelite cu pietre imense in forme tot mai ciudate. Zici ca le-a aranjat un urias asa iar la prima furtuna o sa se surpe toate la vale...
Continuam pe poteca peste prima culme si ni se deschide o alta vale mai mica dar mai sus, intre doi versanti. Acolo incepe sa se intrevada acoperisul cu colturile ridicate ale unui temblu budist.
Inaintam grabit spre poarta complexului. Dam sa intram dar o doamna cocheta imbracata im costum rosu ne opreste: ticket 2000 tugric!!! Eu raspund instinctiv: no money!!! Ea se pune ostentativ in poarta sa nu putrm intra.
Ne uitam in stanga, in dreapta si facem poze. Alti europeni platesc si intra, mongolii intra fara plata...
Ma asez pe jos rezemat de gard si il indemn pe tovarasul meu de drum sa faca la fel. Ne odihnim si asteptam cu priviri mierloase spre doamna de la intrare. Intr-un tarziu i se face mila de noi si ne lasa sa intram pe gratis... Carlos e impresionat din nou.
Urcam aproape in fuga pana la poalele stancilor, in fata templului. Ne asezam si respiram zgomotos din cauza efortului... Senzatia e nemaipomenita! Urcam si cele 108 trepte pana la usa templului. In spate, se vede totul pana jos, in vale. Magnific!
Urmeaza emotii pe care nu cred ca le-am mai trait vreodata...


joi, 30 iulie 2015

Invazia oilor...

Dupa calarie si cina indestulatoare ne pregatim de culcare. Nu inainte de o bere si mai multa muzica... Soferul nostru a fost mai inteligent: scoate un pet de 2,5 litri... Destul pentru toata lumea.
Pe la unu noaptea insa... galagie mare. In prima faza am crezut ca e ploaia. O asteptam dupa cum se adunasera norii grei si plunburii deasupra muntilor. Dar, NU.
Pamantul se cutremura, paturile metalice scartaiau, zgomote de pasi deasupra iurtei si o larma generala de zgomote animalice...
Noi, buimaci de somn, ne trezim in nebunia shuieratoare...
Usa e inchisa? Da. Sigur?
Ies afara: turma de capre si oi a familiei facea tumbe de jur-imprejur...
Shu-shu! Pleaca dar nu prea sunt convinse... intru eu, vin si ele inapoi... Intr-un tarziu adorm dar visez lei... Nu ca visul cu Syberia...
Noroc cu totemul in cele 5 culori traditionale pe care l-am agatat deasupra patului...

Wild horses


Micul dejun la iurta cu langosi preparati pe loc de super ghida noastra. Aseara a fost un pic suparata ca nu a putut sa ne ofere prima varianta de cazare dar am consolato... Carlos e terifiat de noaptea trecuta cu invazia oilor si caprelor, la fel si soferul care a dormit in masina. Caprele au topair si pe masina lui. Po, tailandezul a sforait iar toata noaptea. Din cauza lui, noaptea asta am dormit separat fetele cu fetele, baietii cu baietii...
Marie, frantuzoaica si tailandeza sunt ok. Doar viseaza la un dus cu apa calda...
Pornim iara drum pe poteci de munte. Pranzul la o cantina plina de muncitori. Orezul si salata ok, ma ating cu greu de carne...
Ne apropiem in viteza de Ulaan baatar cand brusc facem dreapta si intram iar pe drumuri aruncate aiurea pe dealuri. Intram in Hustai National Park.
Intram pe o poarta metalica, o tabara de iurte in partea stanga, un mic muzeu, toalete si apoi salbaticie pentru 10 km. Ghida urmareste cu atentie inaltimile. Stop! Unde? Aici!  Se vad deja sus pe culme, la stanga primelor stanci... Coboram si o luam la pas, incet spre inaltimi. Deja se vad din ce in ce mai clar siluetele a 12 cai salbatici. Un armasar si restul femele si manji. Galben-aurii, cu gatul scurt si de talie mica.
In anii "60 au disparut cu totii vanati pentru carne dar dupa '90, cu ajutor olandez, au fost adusi din gradini zoo si naturalizati din nou aici. Acum sunt mai mult de 320. Numai anul asta s-au nascut peste 50...

Coborarea in fuga de pe versant a fost mult mai spectaculoasa si mai rapida.
Ne luam la revedere de la cai si salbaticie si revenim pe drumul principal spre UlanBator.
Aceeasi melodie melancolica si verdele mongoliei...

In departate, aglomeratul Blanbator cu cei 1,5 milioane de locuitori. Tot cam atatia sunt si in restul Mongoliei...

Black market

Am incercat sa aflam dinainte ce inseamna dar a fost peste poate...
Am oprit in fata unor dughene, apoi am intrat printr-o spartura din zid. Cateva cosmelii cu marfa chinezeasca apoi o frizerie. Super. Trebuie sa ma tund! Cat? 12 mii cu tot cu spalat. Mult. Mai cautam. Continuam prin bazarul foarte saracacios si murdar. Intram intr-o curte mare cu containere de vapor aliniate: din fiecare se vinde direct marfa diversa: haine sclipitoare, slapi de plastic, piese auto, moto, cateva motociclete stralucitoare- sigur si astea sunt contrafacute... Alte containere cu bauturi, dulciuri si chiar structuri de iurte... De la unu la doua milioane, depinde de calitatea lemnului. Le ocolim si urcam o scara undeva la etaj. Intra mai intai Oarna. Iese. Here is ok, only 5000. Intru si o tanti in halat rosu, cu ochi migdalati si zambet mirat ma intampina cu o pelerina colorata. Ma asez si incerc sa explic. La spate si lateral cu zzzzzzz! Iar sus cu ¥ foarfeca. Ma tunde. Restul trupei pe jos de ras...
A doua prioritate: pivo, bere. Luam versiunea locala xapaxopum. Dark beer.
La un moment dat am dat si de o hala de carne. Iecssss... O priveliste deloc atragatoare. La iesire avitam in ultima secunda un cap de miel pe jos, pe jumatate in putrefactie...
Iesim in viteza si nu ne oprim decat la van. Plecam iar pe drumuri proaste, pe jumatate asfaltate. Animale peste tot, inclusiv pe drum.
In departare se vad muntii. Dupa o bere deja muzica de la masina se opreste si pun eu muzica de pe telefon... Petrecerea poate incepe! Dar nu trebuie sa exageram, deseara avem in program horse riding...
Ajungem la locul de dormit dar... e plin de chinezi. Nu mai au locuri. Nu-i nimic. Mergem mai departe. Urmatoarea familie are loc. Si mai aproape de munte. The same-same, but different!

miercuri, 29 iulie 2015

A doua zi

Ma trezeste Carlos. E aproape 8. Toaleta mai mult decat rustica... Avem apa plata in masina!
Micul dejun afara la masuta in soarele diminetii. Super fain! Cafea jacobs, ceai chinezesc, omleta cu ceapa si gem de ceva berrys...
Azi o sa vedem vechea capitala, un vechi centru religios - templu budist si... black market?!
Incercam sa invatam cateva cuvinte in mongola dar e greu.
Oprim la un loc sfant pe marginea drumului. Il inconjuram de trei ori in sens orar, de fiecare data aruncam o piatra pe gramada si spunem: piatra pentru tine, noroc pentru mine. In stilul asta, in cativa ani o sa fie un nou munte aici... si panglici colorate, albastru-cerul, alb-laptele, galben-soarele, rosu-focul...
Muzica faina la radioul masinii. Ghida si soferul canta patrunsi de versuri... Super tare!  Soferul e de origine kazaca deci musulman dar e bine integrat in societatea mongola doar ca nu poate sa se casatoreasca cu o fata mongola-budista. Toleranta teligioasa se simte in discutii. Super. Imi place.

Am ajuns la Karakorum, vechea capitala al lui Gingis Han. Important centru religios din cele mai vechi timpuri. Impresionant! A fost partial distrus de comunisti in anii 20-30.
Si restul inchis. Dar acum e muzeu si inca scoala si templu budist. Inconjurat de un zid impresionant cu 108 stupas. Numar simbol. La fel ca la chinezi. 8 e cel mai bun numar. Multi buda de toate felurile si cei 10 zei protectori mongoli. Picturi pe matase si statui aurite. Cele 5 culori pentru rugaciuni si ofrande peste tot. Le-am cumparat si eu de la un magazin de suveniruri cu fabuloasa suma de 5000 mnt... cam pretul a doua beri. :-)
Fain, azi e ziua religioasa...
Vremea tine cu noi. E soare si cer albastru. Nu departe ne oprim la poalele zidurilor pentru picnic...
Ghida noastra, Ourma, multi-tasking face pranzul.
Asteptand, ne aratam poze cu familia pe telefoane... Soferul are deja 4 copii, Jansirc, cel mai mic are doi ani. Ma laud si eu cu Cris si Iris.

Am intrat si la muzeul de langa si mi-amamintit de marele erou national al Mongoloei, Gingis Han.

Printre legile pe care le-a dat in timpul imperiului sau a fost si aceea de a nu mai ucide ambasadorii. Incepitul imunitatii diplomatice si liberul comert plus libertatea religiilor

Camile si desert

JDupa vreo jumatate de ora gazda noastra incepe sa pregateasca camilele. Cateva instructiuni de baza: urcarea si coborarea doar pe partea dreapta, usor, sa nu speriem animalele. Urcam fiecare pe cate o camila si pornim incet spre dune. Toate telefoanele si aparatele foto la gazda si la fetele lui. Stiu ei cand si unde sa faca poze. Ajungem si realizez ca de fapt de acolo incepe desertul. Ma rog, semi sau mini Gobi... Oricum in departare nu se vede capatul... Doar din partea noastra, unde sunt iurtele, se vede verde asa ca toate pozele le facem in sens invers... Dupa ce trecem de cateva dune de nisip aurii in soarele la apus, coboram si ne dezlantuim bliturile in nisipul fin. E super fain! Inca o experienta noua... Atmosfera in trupa e din ce in ce mai faina, mai familiara... Cel putin cu Carlos, spaniolul - parca ne stim de 1000 de ani. Ne intelegem asa bine poate fiindca suntem de varste apropiate. Lucreaza pentru Boeing si merge la concursuri de facut puzzle-uri imense de 24000 de piese. Asa a cunoscut-o pe partenera lui. Mai e Marie-Anne, frantuzoaica ce face studii economice la Moscova si cuplul de tailandezi zambareti Po si Mo...
Urcam iar pe camile si ne intoarcem agale spre tabara.
Ne asteapta cina - o supa cu legume, carne si paste.
Eu si Carlos plecam intr-o plimbare prin imprejurimi. Suntem in mijlocul Mongoliei, doar campuri, dune de nisip si sus cerul senin. O sa fie stele la noapte. Filozofam...

Ulaaan Baatar -Mongolia

Am ajuns seara si ne-a luat o vreme pana am gasit UBguesthouse. Am refuzat politicos toate ofertele de taxi si am luat autobuzul 26 de la autogara Dragon spre centru.
O prima impresie neprimitoare. Doar Carlos avea rezervare aici dar ne-au primit si pe noi doi, ceilalti. Dar in partea mai urata a hostelului, in scara vecina a imobilului. Aveam sa aflam a doua zi, la micul dejun, ca prima parte era mai mare si mai primitoare.
Avand in vedere prima impresie si pteturile pentru tururi, am hotarat sa mergem cu altii in tur prin Mongolia.
Am iesit deci sa gasim pe altii si ceva de mancare. N-am gasit hostelul Golden Gobi de care stiam ci altul Top Tours and guesthouse unde o tanti ne-a explicat in detaliu si foarte clar ce otiuni avem. Plus ca mai are un cuplu si atunci pentru toti 5 va fi mai ieftin.
Am iesit pe Peace Avenue si am gasit o pizza place deschis la ora aia tarzie si am hotarat. Vom merge a doua zi cu ei.

Turul
De dimineata am reusit sa mancam de doua ori micul dejun - la ambele hosteluri. Ghida vorbitoare de engleza a sosit, soferul toata lumea sus in van. Nu rusesc ci corean. E mai la moda dar mai putin de incredere. Sper sa nu ramanem blocati pe undeva...
Pauza la iesirea din oras pentru aprovizionare si la drum.
Dupa vreo ora de drum prost ajungem la prima iurta. Sora ghidei cu familia. De la mic la mare. Au panou solar, baterii si dvd player... O soba de tabla in mijloc, si multe lucruri de jur imprejur. Remarc doua tablouri cu fotografii de familie mai vechi si mai noi. Linoleum pe jos, covoare pe peretele circular. Cam chicios. Familia ne intampina bucuroasa. Primim lapte acru de cal si niste biscuiti cu osanza. Plus alte chestii de nerecunoscut dar tot de provenienta animala...Le dau bomboane la copii si sunt fericiti. Afara multi cai si un tarc probabil pentru capre. Tinerii familiei se ocupa de ei. Barbatii repara o masina in fata iurtei. Intre timp femeile ne prepara pranzul. Facem poze peste tot. Se pare ca sunt obijnuiti. Poate asta fac in fiecare zi - distreaza turisti...

Dupa alte cateva ore se mers in masina pe drumuri tot mai denivelate si deja plictisitoare mi-a venit ideea salvatoare: sa oprim pentru o bere! Ok , spune tanara noastra ghida. No problem. BUT!
Am oprit la primele dughene de pe marginea drumului si... au bere dar nu vor sa vanda... WHY? This is the rule... Urmatorul magazin... Today no beer in all Mongolia. National rule...
Noi toti suparati. Ghida ne consoleaza. Lasati ca rezolv eu cumva. Mai mergem un pic si intr-un loc mai izolat oprim, intra si iese repede victorioasa: Here they sale beer!!!
Mai niste camile pe marginea drumului, poze cat cuprinde si ne intoarcem... Nu, deja iesim de pe drumul semi-asfaltat si ne indreptam spre niste denivelari galbene ce par a fi dune de nisip.
Intr-un tarziu ajungem. Trei iurte micute si o cireada de camile plictisite ne asteapta. I promise you - cammel riding ! Nu departe sunt dunele tot mai clare. Aici vom dormi la noapte. Intram in cea dea doua. Exact cinci paturi ne asteapta. Avem priveliste catre camile... Curatel si mai putin artificial. Chiar dragut. Avem si o baterie de masina si un bec pentru la noapte.
WELCOME TO MONGOLIA!!!

luni, 27 iulie 2015

Mongolia e verde.

Peisajul incepe sa se schimbe. Din ce in ce mai mult verde. Si mai multe yurte. Cirezi de vaci, capre, cai. Unele in mijlocul drumului.
Prima pauza de toaleta si primul soc cultural...
Drumul tot mai prost urca si coboara dealuri inverzite. Multe animale pasc libere pe stepele imense.
Iurte cu panpuri solare, iurte cu antene parabolice, motociclete, masini, camioane.
Si totul e verde imprejur. Cred ca se arata a fi un an bun. Mult mult verde. Doar rar palcuri izolate de copaci. Si pe alocuri stalpi de lemn proptiti intr-o gramada de pietre impodobiti cu esarfe multicolore.
Alternanta asta mioritica deal-vale se resimte deja in timpane. Mai o ora si ajungem in capitala.
Mongolii din autobuz s-au imbatat. Rad intr-una. La fel si rusii. Nu-mi dau seama daca ei canta sau asculta la vreun radio...

Deodata, valea se largeste si in departare se vede orasul.

Good bye, Lenin

La revedere Rusia! Tocmai cand ma obijnuisem cu toate... O saptamana daca mai stam, gavarite pa ruschi ocen haraso...
Iesim din oras si vad deja yurte. Satele buryate cu case mici de lemn si acoperisuri de tabla se trezesc la viata. Unele case inca mai au acoperisuri vechi de placi ondulate din azbociment. Fiecare sat are cate un magazin si un mic loc de rugaciune. Vaci si cai pornesc la pasune insotite de copii negriciosi si prafuiti. O turma de oi cu un pastor calare iar in departare muntii.
Soseaua (nationala!) ondulata si plina de plombe serpuieste prin peisajul semiarid. Franam brusc cand o cireada de vaci se opreste in mijlocul drumului... Soferul face orice altceva decat sa fie atent la drum: cerceteaza indelung telefonul, isi pune casti cu muzica, mananca seminte...
Prima oprire pentru toaleta intr-un oras cu doua furnale imense ce imprastie generos fum gros in vazduh.
A doua oprire la 3 km de Kiahta - un precontrol inainte de granita.
La granita rusa am coborat toti cu bagajele in brate. Mai intai verificarea bagajelor prin aparatul cu raze, apoi persoanele si la final pasapoartele. Au oprit cele doua hartiute importante: cea de la intrarea in tara si cea de la inregistrarea vizei la primul hostel din Moscova.
Un mic picnic pana trece toata lumea si sus in autocar. Pentru 5 minute doar cat traversam " no man's land". Istoria se repeta la vama mongola. Toti mongolezii intra in fata. Rusii dupa ei. Urmeaza strainii. DAR... PROBLEM...
De ce am viza? Nu trebuia sa am viza. Nu am nevoie de viza!? Romania? Unde vine asta? Europa. Uniunea Europeana...
Suna sefu. Vine sefu. Copie xerox a vizei. Turist? Da. Yes!  No work? NO! Corecteaza tipul vizei din T in B...
Do you have money? Yes. Credit card. Zambeste... pune stampila... GO!!!
Soferul fericit cand ma vede ca am trecut si... MONGOLIAAAAAA!!!

Cum am trecut de vama, soferul trage pe dreapta si urca valutistii. Imi ofera 32. Eu cer 33. Accepta si imi schimba 1000 de ruble in tugriti mongolezi. Oricum cursul oficial e 33.5
Pe Carlos il pacalesc si primeste doar 30 000.
Dupa, autocarul intra pe o strada laturalnica si opreste in fata unei cladiri comuniste gri. Toata lumea coboara si intra. Urmam si noi gloata si un miros puternic de cantina ne intampina. Toata lumea se aseaza si fetele cu ochi migdalati si puternic fardate vin sa ia comanda. Meniul e in mongola si rusa. Citim pe ruseste supa cu pelimeni si salata si comandam. La fel si frantuzoaica ce s-a lipit de noi. Suntem deja o trupa. Zeama e mai fada si mai gretoasa ca la rusi... dar carnea si pastele umplute cu carne ce plutesc deasupra sunt gustoase.

Avem doi soferi: unul rus-ortodox cu icoane in bord, altul buryat-budist ce se inclina la temple. Primul a condus in Rusia, in Mongolia cel de-al doilea.
Soferul rus mai ia la ocazie sa ca faca un ban in plus, cel buriat face bisnita cu motorina cu soferii mongoli de autocare. Aici e mai scumpa decat la rusi. Aproape un dolar. In Rusia e jumatate...
La vama au platit ceva pentru dezinfectie dupa ce autacarul a trecut printr-o balta inspumata. Acum vad ca au mai platit ceva la o bariera. Nimic nu pricep din mongoleza asta...

duminică, 26 iulie 2015

Darkness may be ahead, behind and beside, but within there is light - enjoi it!

- by Lindon Bated Jr.

Dupa indicatiile de la hostel si "biblia" calatorului aka lonly planet, am ajuns la statia de microbuze. Am urcat in nr. 130 si astept. E simpatic sistemul asta de marushca peste tot in fostul spatiu sovietic. Au traseu fix dar pleaca cand sunt pline. Daca au locuri opresc cand faci cu mana si te lasa unde vrei.
La radio se aude " Azzuro" cu Adriano Celentano... Deja am picat in butoiul cu melancolie gandindu-ma cat de departe sunt plajele insorite ale Italiei...Cred ca sunt singurul din minibus care pricepe versurile.
Si pornim spre centrul budismului rusesc: IVOLGINSKY DATSAN.
Ajuns la capat de linie, un tip simpatic cu ochi migdalati remarca hartia mea cu directii si ma indruma la statia pentru urmatoarea marushca.
Un pic rusesc dar EXTRAORDINAR!!!
Un complex mult mai mare cu temple, casute pentru calugari, scoala budista si tot ce mai au nevoie. Foarte rustic si auster pe alocuri dar la fel de plin de culoare. Multe roti de invartit pentru rugaciuni, de toate culorile, marimile si formele posibile si locuri pentru ofrande. Iar in departare ... muntii.
Am intrat in templul principal, acolo unde inca mai este pastrat intact un lama in pozitie de lotus deshumat dupa 30-40 de ani... Tot interiorul e decorat multicolor.
Multi calugari imbracati in rosu si multi Buda. Se aud rugaciuni, tobe, talere si clopotei. Si un miros cunoscut ds betisoare parfumate...

sâmbătă, 25 iulie 2015

Capitala republicii Buryate

Deja se simte aer de Mongolia. Populatia asta buriata a locuit din totdeauna pe meleagurile astea si are legaturi puternice cu Mongolia dar a fost asimilata de rusi in secolul trecut.
Un pic ponosit si parca mai saracut. Are insa niste semafoare plate-hitech. Nu prea e turistic. Doar cateva autobuze cu chinezi, o strada pietonala cu ponei si...
CAPUL lui Lenin. Principala atractie a orasului. Cam cat o casa de mare...
Dar iar ma simt ca acasa: toate taxiurile din oras sunt... Loganuri!
Au semne de Renault ca sa poata fi vandute in Rusia dar sunt aceleasi ca acasa. Aceleasi autobuze si microbuze vechi, aduse din Coreea-inca mai au reclame coreene pe si in ele... Si multe Toyota cu volan pe dreapta importate ieftin din Japonia...

Am luat marusca 97 din fata hotelului Baikal si am mers pana la capat de limie, undeva deasupra orasului. O priveliste de neimaginat, cu tot orasul la picioare si...
Primul templu budist pe care il vad... Putin spus ca am ramas impresionat... Plin de culoare si liniste... Ma coplesit...

Am revenit in centru pe strada Lenin, la fantana din fata operei si surpriza.
O trupa de militari canta melodii vechi patriotice si a reusit sa faca sa danseze toata suflarea de batranei nostalgici.Mai ales batranelele, au uitat de nepotei si au iesit la dans.

Dasfidania, Irkutsk! Priviet Ulan-Ude!

Am revenit la Irkutsk, de data asta la Balalayka hostel dupa aventura cu chitantierul lui Jack. Va povestesc acasa ca e prea lung... O sa dorm pe canapea ca nu mai sunt locuri si n-am rezervare.
Spre seara a aparut si cuplul de olandezi cu care am dormit la BK. Si ei merg la Ulan-Ude deci sunt sanse sa-i mai vad.
Trezirea la 00:30, impachetarea la 01:00 si la gara. Moscovscoe vremia... Mi-am scris pe o foaie ce tren, ora si directie vreau ca sa fie mai simplu si intr-adevar, casiera a priceput repede.
Mai greu a fost cu peronul ca tabelele electronice stiu doar ruseste.
Ploua cu soare.

Ulan-ude, capitala republicii Buryate se preconizeaza a fi prima treapta spre ceva mai exotic. Alte fete, alta cultuta, budism... Orasul a fost inchis pana la sfarsitul anilor '80 fiindca are multe fabrici "Tohan" secrete dar gazduieste si singurul templu budist care a functionat si in perioaa URSS. Ca favoare a lui Lenin pentru sacrificiul localnicilor in marele razboi.
UUhostel e aproape de gara si de capul lui Lenin si o sa ajung pe la 2:30 deci e ok.
Abea astept.

Inceec sa dorm un pic dar cea mai spectaculoasa parte a traseului Trans-siberian se arata in departare. Panglica de otel serpuieste pe malul sudic al Baikalului. Sate mici, pescaresti, cu aceeasi arhitectura in lemn apar si dispar unul dupa altul. Intram intr-um tunel si totul dispare pentru cateva minute... O secunda am simtit o fulgeratoare iluminare... Poate un spirit samanic... Nu! Era doar o lampa stravezie din tunel. :-)

De jumatate de ora am parasit Baikalul si deja mergem pe malul raului Selenga- singurul rau care formeaza o delta la varsarea in lac.

vineri, 24 iulie 2015

Bolshie Koty


Am ajuns in paradis!
Adresa: Balsie Katy , Lasnaya nr.7

Dupa 7 ore de traking - primele doua chiar greu, doar in sus si pe serpentine- am ajuns intr-un sat micut cu doar 100 de locuitori, pe malul lacului Baikal. O mica parte din Great Baikal Treak. Prin padure si pe malul lacului. Impreuna cu cinci olandezi si un rus.
Am aflat ca de fapt iarna raman doar 5 familii sa se lupte cu iarna siberiana...
Alt lucru interesant despre satul asta e ca are cateva strazi cu nume naturale si nici o denumire revolutionara. Ar fi singurul din Rusia fara o ulita Lenina sau ceva bolsevic - revolutionar...
Un Alex foarte zen ne-a intampinat zambind. Un fel de dogule care calatoreste in fiecare an in India. Imediat am remarcat semne yoga, lucruri indiene si canile, cutitele si scaunele clasice de la Ikea...
Cazarea in casute mici si vechi de lemn cu lampi si decoratiuni pe pereti din India. Foarte familiar si hommy...
Oricum, nici nu simt ca sunt asa departe. Parca as fi la Trei Ape langa Resita. Vegetatia si lacul sunt asemanatoare doar ca lacul si padurea sunt mult mai mari. Si miroase a mare nu a lac.
Doar in tren am simtit cum trec zecile de ore si miile de kilometrii pe la ferestrele trenului...
I-am zis lui Alex ca am un prieten  Dog care chiar si seamnana un pic cu el si tot merge in India.
Dupa cina ne-am adunat toti in camera noastra si am povestit cate-n luna si in stele. Stele care nu se vad ca afara a inceput sa ploua...

Azi, a doua zi am pornit iar intr-o tura pe munte. De data asta si mai sus si mai greu dar si mai pitoresc.
Dar mai scurta.
Acum stau cu baietii la o bere cu nume nostalgic sovietic la  магазин-ul din sat.

Pe la patru avem vaporas inapoi spre civilizatie.
Dar... barca nu mai vine. Telefoane la firma. La capitan. Capitanul beat...Nu avem bilete...
Si... vine ploaia! Ne aruncat toti sub ponton si cu plastice deasupra.
Intr-un final a venit "racheta" dar pleaca abea la 6.
Iasa soarele, mai aruncam pietre in lac, o ultima baie la picioare si se apropie ora de plecare. Se aduna din ce in ce mai multa lune. Cei care au deja bilet in fata, noi la urma. A venit si Alex sa-mi ureze drum bun. Sigur o sa-l mai vad pe omul asta!

joi, 23 iulie 2015

Baikal, moi liublu...

Iata dovada ca mi-am bagat picioarele in Baikal!
De dimineata cand am plecat spre Listvyanka am tot vazut politisti pe la intersectii... Am vizitat locul, lacul, muzeul si pestele omul iar cand m-am intors iar politisti. Peste tot in Irkutsk. M-am si speriat ce muti erau in centru. Parca i-au scos pe toti la defilare. Ca pe seara, la hostel sa aflu... MEDVEDEV was here!!!
Deci primul ministru era de vina. O fi venit si el sa ia o gura de aer si apa de la Baikal.
Apoi l-am intalnit pe sarbul din Guca (la anul sigur mergem la festival) si gasca de elvetieni nebuni...
And the show must go on !!!

marți, 21 iulie 2015

O dimineata in Siberia

De data asta chiar m-am trezit devreme. N-am prea dormit azi noapte, probabil stiind ca e ultima in tren si sa nu cumva sa ratez gara mea si sa ajung la Vladivostok...
Vagonul inca doarme chiar daca afara soarele a rasarit demult. Se trezeste incet si Siberia cu satele ei aruncate ici si colo. Un fel de ceata pacloasa se ridica de pe campuri in razele calzi ale diminetii. Case mici cu broderii albastre de lemn la ferestri se perinda in goana trenului. Chiar si orasele au aceleasi palcuri de case de lemn. Si invariabil, au cartofi plantati in fata casei. Doar in centru se vad cateva blocuri comunistice si ceva cladiri administrative. Si nu au drumuri. Doar cai ferate. Cred ca e suficient.

luni, 20 iulie 2015

Transsib 3

Cerul Siberiei se insenineaza treptat pana dispare si cea mai mica urma de nor.
Soarele a asfintit dar inca e lumina. Pare ca noaptea inca nu e pregatita sa -si intre in drepturi.
-------

Заозернаиа - 4265km departare de Moscova. Fata de Stanciova, nu stiu...

O gara mica si verde. Doar 2 minute si pornim. Fata de orasele mari ca si Krasnoyark unde a stat mai mult de jumatate de ora. Inghetata lor pe bat nu e asa de gustoasa...
Am un nou coleg deasupra. Pana acum au fost fete. Am incercat sa conversam un pic dar e greu. N-am retinut cum il cheama. Deja cu bunicuta de vis-a-vis si nepotica ei Tania suntem familiari. Ele merg mai departe ca mine la Ulan-Ude. Le-am aratat poze cu familia.

Deja ma gandesc la faptul ca trebuie sa cobor. Mai sunt 14 ore. Pe bilet scrie ora 3:28. Noroc ca asta inseamna la Irkutsk ora 9 dimineata...

duminică, 19 iulie 2015

голшиманово

Dupa Yekaterinburg suntem oficial in Siberia.
Trenul scartaie si opreste usor. Nimemi nu coboara. Doar urca doua persoane. Undeva intre Omsk si Novosibirsk... Cred.. Ma uit pe harta si vad ca suntem nu departe de granita cu Kazahstanul. Din Omsk este tren spre fost provoncie sovietica, daca ai viza...
M-am trezit iar devreme. Ora oficiala adica ora Moscovei spune 6. La Irkutsk e 11, deci aici trebuie sa fie vreo 8-9. Deci, m-am trezit tarziu!
Ritualul de dimineta: spalat si cafea la plic cu apa calda de la samovar.
Peisajul parca s-a mai schimbat. Mai putina padure. Semi-taiga. Inca nu e peisajul specific dar se simte deja frigul de temut. Afara e innorat, ploua, bate vantul si e frig. Mi-am luat polarul cand am coborat in urmatoarea gara dar tot e frig... Sper sa se indrepte vremea ca nu am haine de iarna...

sâmbătă, 18 iulie 2015

Trans-sib 2

Primele 24 de ore au trecut linistit. M-am instalat cat mai comod, fac totul pe indelete. Doar am tot timpul din lume. Am incercat sa ma inteleg cu tovarasele de drum si cu provodnitsele. Incredibil cat de multa rusa am invatat sau imi aduc aminte! La drumuri asa lungi de obicei sunt cate doua: una se odihneste si una lucreaza. Am inteles ca daca vrei sa ai o calatorie placuta, nu trebuie sa le superi...
Peisajele se plimba intr-una pe la ferestrele trenului care merge destul de tare. Cred ca viteza medie e undeva peste 80 km/h. Se vede ca au grija de infrastructura feroviara si o folosesc la capacitate maxima. Intr-una ne intersectam cu alte trenuri de pasageri dar mai ales de marfa, cu hidrocarburi.
Aseara am baut o bere la vagonul restaurant dar n-am prea vazut turisti. Cu ocazia asta mi-am mai incarcat si telefonul. Am vorbit si cu Cristina, am mai verificat un e-mail iar creditul de pe cartela megafon se apropie de final. Mai am 68 de ruble pe care le pastrez.
De vreo trei ore am trecut de Perm si deseara, inainte de asfintit ar trebui sa fim in Yekaterinburg. Spectaculoasa a fost trecerea peste raul Kama. Trecerea peste Volga am pierdut-o. Probabil dormeam.
Deja sunt confuz cu orele... suntem la 2 ore cu plus fata de ora Moscovei care acum e si ora noastra... La Irkutsk o sa avem 5 ore avans... Deja mi-am decalat ora meselor, ora de dormit si de trezit e dupa soare.
Am terminat de citit cartea "Vocea mea te va insoti" - povestiri despre psihanaliza si hipnoza. Interesanta si la momentul potrivit. Am acum timp destul de introspectii. Doar calatoria asta este despre mine, la interior.

In departare incep sa se vada muntii. Uralii care despart Europa de Asia atat fizic dar si altfel...

vineri, 17 iulie 2015

Trans-sib1

Am predat cheia de la camera inainte de 11, asa cum scria pe toate usile dar am lasat bagajul la receptie. Se pare ca am plecat la fix, multe alte afise anuntand o dezinfectie azi dupa masa...
O scurta sesiune de cumparaturi de suveniruri pe strada Arbat si iata-ma iar la drum.
Am ajuns repede la gara si am mai intrebat o data de bilet si de peron. La 4.
Lume buluc si doamnele responsabile de vagon studiau minutios biletele si documentele fiecaruia. S-a uitat si la al meu si azis 11. Locul 11.
Am intrat si astept cu nerabdare sa pornim. Urmatoarele patru zile aici o sa locuiesc...

joi, 16 iulie 2015

Palate la suprafata dar si in subteran...

Azi am vazut catedrala neamului lor cu hramul Isus Mantuitorul, apoi am luat-o prin Parcul Gorky al Culturii si Odihnei... Acolo sa vezi piste pentru biciclete!
Am mers apoi la gara Yaroslavka sa ma interesez de bilet si sa ma familiarizez cu terenul pentru maine cand plec spre Irkutsk.
Dupa, a urmat VDNKh, a nu se confunda cu NKVD urmasul lui KGB! Un centru expozitional imens (cum se putea altfel decat balshoi!) unde sunt toate realizarile maretei Uniuni Sovietice. Evident cosmonautii si rachetele lor sunt la loc de cinste.
Pe la 3 am intrat in subteran si am iesit abea dupa vreo 4 ore... Statiile de metrou Kievskaya, Kurskaya, Arbatskaya, Maiakovskaya, Beloruskaya, Komsomolskaya, Novokuzetkaya, Taganskaya, Kropotskiskaya, toate opere de arta cele mai multe inchinate poporului proletar si conducatorilor iubiti. Muncitori zelosi, agricultori ce depasesc normele, pionieri inflacarati si nelipsitul Stalin.
Mai e o parte faina la metrou: vocea ce spune ca se inchid usile si urmatoarea statie este masculina daca mergi spre centru si feminina daca mergi din centru spre periferie. Adica seful te cheama la munca si sotia spre casa...

miercuri, 15 iulie 2015

AUR

Azi am vazut mult, mult aur. Exact pe ce se baza in trecut puterea tarista...
Dar s-o luam cu inceputul. M-am trezit prea devreme fiindca soarele zambea de mult pe fereastra de la etajul 5 al hostelului. Leneveam deja de juna de ora si cand m-am ridicat din pat am crezut ca e noua dar era sapte fara ceva... Moscova e mai la nord totusi... Un dus rapit, o conserva de fasole, o cafea din partea casei si am pornit sa explorez orasul. Usor de tot am gasit prima gaura de metrou si mi-am luat o cartela. Directia: Piata Rosie! Pustie la ora aia... Atunci se deschideau tarabele de suveniruri de la intrare. M-am invartit un pic, cateva poze si vazand ca la taica Lenin se deschide abea la 10, am iesit din piata sa vad si Balsoi Teatr. Pe dinafara ca un spectacol acolo poate costa cat Loganul meu... in parcul din fata teatrului multe panouri aniversare cu 70 de ani de la finalul celui de-al doilea razboi. Pe toate scria mare, sus "MIR" adica "PACE" dar , curios, toate infatisau scene de razboi...
Am revenit pe la 9 jumate. Deja incepea sa se formeze coada la intrarea in mausoleul lui Lenin. M-am asezat si eu impreuna cu doi tineri rusi intre doua grupuri compacte de asiatici.
Acum 15 ani cand am mai fost in Piata Rosie n-am intrat. Nu imi aduc aminte dar probabil coada imensa ne-a descurajat. Si acum deja erau cateva sute...
La fix, am intrat. Inauntru: liniste si intuneric... doar pe la colturi militari tineri te indrumau si erau atenti sa nu iesi din sir... din obscuritatea incaperii se distingea clar catafalcul de sticla in care era personajul... pe un pat, luminat puterni, cu ochii inchisi, cu o palma stransa si una deschisa de parca dadea ordine si acum... in costum, impecabil. Totusi un pic artificial. Sub si deasupra imitatii de steaguri rosii, comuniste. Am mers afara repede iar spre iesire, pe sub zidurile Kremlinului am dat de alti tovarasi de seama: Stalin, Brejnev, Andropov, si altii de data asta la lumina, sub forma de piatra.

Celebra biserica colorata era un pic in renovare pe dinauntru asa ca am mai facut ceva poze de jur imprejur si am pornit spre iesirere.

La doi pasi am intrat in parcul Alexander (la sugestia lui imperator) spre adevarata intrare in Kremlin. Am prins la fix si schimbarea de garda la flacara ce arde mereu la mormantul soldatului necunoscut.

Cu un bilet la un pret rezonabil am intrat. La fel ca la mausoleu fara bagaje mari si cu scanare cu raze. Biletul era pentru ora fixa asa ca m-am grabit sa intru la Armurery. Fosta si actuala locatie a bogatiilor imperiului tarist.
Am luat si un audio - guide for free. Inauntru: WAW!!! GOLD GOLD GOLD. Mult mult , foarte mult aur si argint. Expozitii de icoane si evanghelii vechi toate invelite in aur si pietre pretioase. Tot felul de vase care mai de care mai mari si mai frumoase, grele, din aur masiv. Apoi armuri pentru oameni si cai, sabii, pusti, medalii, toate incrustate cu cristale si aur. Au urmat tronuri, haine, coroane imparatesti si calesti ca in povesti, toate poleite... O minune de muzeu cu multe exponate unice in lume. Nu m-am putut abtine sa ma intreb in gand daca si tezaurul nostru nu e pe acolo... Am mai tras cu urechea pe la grupurile organizate cu ghid englez si am aflat lucruri interesante despre Ivan cel Groaznic, Alexandru I, Nicolae, Ecaterina si altii. La iesire am cumparat o Matriosca si am dat sa merg la celelalte minuni de la Kremlin dar paznicul a zis NIET! Ticket only for this! Cam bosumflat am iesit dar am mers din nou la intrare unde am vazut un paznic grasut si cam beat. M- a lasat sa intru iar tot cu biletul ala... De data asta am vizitat toate cele patru catedrale aurite din Kremlin, clopotul balsoi care de imens ce era s-a spart inainte ca sa bata macar o dat si tunul tarului care, la fel, n-a apucat sa traga niciodata... M-am si rugat, doar erau ortodoxe ca ale noastre. Aceeasi impresie: aici totul se face mare sau foarte mare!
Am plecat un pic ingandurat fiindca norii se adunau si mie deja mi-e dor de casa...

marți, 14 iulie 2015

Platzkart

Prima experienta cu trenul la clasa a treia. Am avut noroc sa nu se scumpeasca si trenurile internationale fiindca cele domestice tocmai s-au scumpit de o saptamana cu 20%.
Initial am vrezut ca o sa fie gol din Chisinau pornind cu doar trei  calatori in tot compartimentul plus insotitorul de vagon cu fiul. Pe parcurs insa au inceput sa urce si iata-ne la granita, la Ocnita cu vagonul aproape plin.
Doamna din fata mea, trecuta bine de prima tinerete dar cocheta a lasat de inteles ca vorbeste ruseste si o vreme nu ne-am vorbit. Cand insa nenea de la vagonul restaurant a trecut prin vagoane si mi-a vandut o inghetata cu 15 lei, nu s-a mai putut abtine si a izbucnit... Cum ? 15 lei? La magazin e cu 5! Asta e furt pe fata... in dulcele grai moldovenesc.
Apoi s-a linistit si am inceput sa vorbim depre calatorii, limbi si natii.
Din pacate a coborat repede dar m-a lasat in grija tanarului de vizavi care sa ma ajute sa completez declaratia de la vama in chirilice. M-a avertizat ca in ultima localitate inainte de granita o sa gasesc babuska cu placinte, peste si fructe.

Astept sa trecem si imi intind patul alaturi de ceilalti 53 de conlocatari in micuta noastra insula calatoare si cosmopolita...

UPDATE. a doua zi.
Am dormit bine dupa placinte si caise proaspete..
Dimineata pe la 8-9 ne apropiem de granita UA-RU. Chiar draguti, faceau glume fiind singurul cu pasaport romanesc, care are nevoie de viza... Mi-a corectat cardul de migrare scris cu litere latine, mi-a inmanat partea B si mi-a pus stampila de intrare.
La ucraineni fuese chiar mai simplu - deja au renuntat la formularul de migrare.
La inceput am avut ceva emotii gandindu-ma la cat de complicat o sa fie cu trecerile. Imi faceam ganduri negre la cum o sa raman printre granite in no-men-lands... dar totul s-a disipat in roua diminetii si la vederea cainelui granicerilor: un coker micut si dragalas care, saracul, a inceput sa schelaie cand insotitorul de vagon l-a calcat din gresala pe o labuta...

duminică, 12 iulie 2015

Taxatoare

Dati va rog din mana in mana pana-n fund la ....

Daca ati crezut ca au disparut, inlocuite de noile tehnologii, ei bine, va inselati amarnic... ele sunt prezente la tot pasul , in fiecare autobuz sau troleibuz  din Chisinau si sunt foarte binevoitoare... vin ele la tine sa-ti dea biletul.

Dar pana la ele am trecut granita cu microbuzul lui nea' Țîțu - un batranel bine vazut si respectat de toti vamesii, fie ei romani ori moldoveni. Datorita lui nu a trebuit sa stam deloc in vama...ne- am bagat in fata coloanei destul de maricica pentru o zi de sambata.

M-a lasat in autogara centrala. Au in chisinau o multime de autogari la care le zic prescurtat gari... gara de sud, de nord, cea centrala... Mi-a luat o vreme sa ma prind ca aia cu trenuri se cheama gara feroviara :-)

L-am asteptat pe Grigore care m- a dus la el in comuna Ciorescu, la iesirea din oras.

Acolo am inteles ca moldovenii mananca bine! S-a scuzat ca nu are apa calda dar sotia mi-a incalzit apa pentru o baie. Foarte frumos!

Aum inca il caut pe Stefan cel Mare si Sfant...

Maine: Moscova!

sâmbătă, 11 iulie 2015

ardeIASUL!!!

Dupa o noapte dormita in tren si niste moldovence galagioase din republica, am ajuns in orsul concurent la titlul de capitala culturala europeana...

Invatatoarele de la chisinau au urcat la cluj unde fusesera la un curs de calificare waldorf si m- au ajutat la sosire sa gasesc autogara si "rutiera" catre fratii nostri de peste prut...

Am intalnit-o pe anny (merci dragos pentru contact) si mi- a prezentat frumusetile locului inclusiv un loc dragut si activ "CUIB" unde am mancat o omleta si am baut o bere locala- zimbrul.

Acum sunt in mansarda iubirii ( stai linistita cris, asta e doar denumirea conexiunii wiifii de  are ma folosesc) si scriu...

N-o sa raman aici, dupa masa am microbuz spre chisinau si grigore ma asteapta...

vineri, 10 iulie 2015

IR 1766

Deja o surpriza placuta: inter regio 1766 tm-is are doar 3 paturi in cuseta, curatel, aer conditionat si conductor vorbitor de engleza...

UPDATE: nu pot sa cred.... are si dus!!!

Primul pas.

Orice drum, oricat de lung, incepe tot cu un prim pas...


 Multumesc pentru urarile de drum bun si povesti frumoase, in special lui Iris, Vladut, Cristina, Koko (nu te sun!), Tinel, Dogule (merci pt. rucsac), Flavius, Mihai si Lore, Anselm si Brandusa.