luni, 27 iulie 2015

Good bye, Lenin

La revedere Rusia! Tocmai cand ma obijnuisem cu toate... O saptamana daca mai stam, gavarite pa ruschi ocen haraso...
Iesim din oras si vad deja yurte. Satele buryate cu case mici de lemn si acoperisuri de tabla se trezesc la viata. Unele case inca mai au acoperisuri vechi de placi ondulate din azbociment. Fiecare sat are cate un magazin si un mic loc de rugaciune. Vaci si cai pornesc la pasune insotite de copii negriciosi si prafuiti. O turma de oi cu un pastor calare iar in departare muntii.
Soseaua (nationala!) ondulata si plina de plombe serpuieste prin peisajul semiarid. Franam brusc cand o cireada de vaci se opreste in mijlocul drumului... Soferul face orice altceva decat sa fie atent la drum: cerceteaza indelung telefonul, isi pune casti cu muzica, mananca seminte...
Prima oprire pentru toaleta intr-un oras cu doua furnale imense ce imprastie generos fum gros in vazduh.
A doua oprire la 3 km de Kiahta - un precontrol inainte de granita.
La granita rusa am coborat toti cu bagajele in brate. Mai intai verificarea bagajelor prin aparatul cu raze, apoi persoanele si la final pasapoartele. Au oprit cele doua hartiute importante: cea de la intrarea in tara si cea de la inregistrarea vizei la primul hostel din Moscova.
Un mic picnic pana trece toata lumea si sus in autocar. Pentru 5 minute doar cat traversam " no man's land". Istoria se repeta la vama mongola. Toti mongolezii intra in fata. Rusii dupa ei. Urmeaza strainii. DAR... PROBLEM...
De ce am viza? Nu trebuia sa am viza. Nu am nevoie de viza!? Romania? Unde vine asta? Europa. Uniunea Europeana...
Suna sefu. Vine sefu. Copie xerox a vizei. Turist? Da. Yes!  No work? NO! Corecteaza tipul vizei din T in B...
Do you have money? Yes. Credit card. Zambeste... pune stampila... GO!!!
Soferul fericit cand ma vede ca am trecut si... MONGOLIAAAAAA!!!

Cum am trecut de vama, soferul trage pe dreapta si urca valutistii. Imi ofera 32. Eu cer 33. Accepta si imi schimba 1000 de ruble in tugriti mongolezi. Oricum cursul oficial e 33.5
Pe Carlos il pacalesc si primeste doar 30 000.
Dupa, autocarul intra pe o strada laturalnica si opreste in fata unei cladiri comuniste gri. Toata lumea coboara si intra. Urmam si noi gloata si un miros puternic de cantina ne intampina. Toata lumea se aseaza si fetele cu ochi migdalati si puternic fardate vin sa ia comanda. Meniul e in mongola si rusa. Citim pe ruseste supa cu pelimeni si salata si comandam. La fel si frantuzoaica ce s-a lipit de noi. Suntem deja o trupa. Zeama e mai fada si mai gretoasa ca la rusi... dar carnea si pastele umplute cu carne ce plutesc deasupra sunt gustoase.

Avem doi soferi: unul rus-ortodox cu icoane in bord, altul buryat-budist ce se inclina la temple. Primul a condus in Rusia, in Mongolia cel de-al doilea.
Soferul rus mai ia la ocazie sa ca faca un ban in plus, cel buriat face bisnita cu motorina cu soferii mongoli de autocare. Aici e mai scumpa decat la rusi. Aproape un dolar. In Rusia e jumatate...
La vama au platit ceva pentru dezinfectie dupa ce autacarul a trecut printr-o balta inspumata. Acum vad ca au mai platit ceva la o bariera. Nimic nu pricep din mongoleza asta...

3 comentarii:

  1. Amuzanta trecerea ;) imi aducaminte de multele granite trecute impreuna. Adu si acasa niste bani mongolezi sa vedem cum arata. Drum bun si sigur in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, sigur o sa aduc! Cam toti au figura lui Gingis Han dar au culori diferite si sunt din hartie de proasta calitate... Brusc, am devenit milionar... Cheltuiesc zilnic peste 50 000 de tugriti...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, sigur o sa aduc! Cam toti au figura lui Gingis Han dar au culori diferite si sunt din hartie de proasta calitate... Brusc, am devenit milionar... Cheltuiesc zilnic peste 50 000 de tugriti...

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru comentariu. Urmariti-ma in continuare