Camile si desert

JDupa vreo jumatate de ora gazda noastra incepe sa pregateasca camilele. Cateva instructiuni de baza: urcarea si coborarea doar pe partea dreapta, usor, sa nu speriem animalele. Urcam fiecare pe cate o camila si pornim incet spre dune. Toate telefoanele si aparatele foto la gazda si la fetele lui. Stiu ei cand si unde sa faca poze. Ajungem si realizez ca de fapt de acolo incepe desertul. Ma rog, semi sau mini Gobi... Oricum in departare nu se vede capatul... Doar din partea noastra, unde sunt iurtele, se vede verde asa ca toate pozele le facem in sens invers... Dupa ce trecem de cateva dune de nisip aurii in soarele la apus, coboram si ne dezlantuim bliturile in nisipul fin. E super fain! Inca o experienta noua... Atmosfera in trupa e din ce in ce mai faina, mai familiara... Cel putin cu Carlos, spaniolul - parca ne stim de 1000 de ani. Ne intelegem asa bine poate fiindca suntem de varste apropiate. Lucreaza pentru Boeing si merge la concursuri de facut puzzle-uri imense de 24000 de piese. Asa a cunoscut-o pe partenera lui. Mai e Marie-Anne, frantuzoaica ce face studii economice la Moscova si cuplul de tailandezi zambareti Po si Mo...
Urcam iar pe camile si ne intoarcem agale spre tabara.
Ne asteapta cina - o supa cu legume, carne si paste.
Eu si Carlos plecam intr-o plimbare prin imprejurimi. Suntem in mijlocul Mongoliei, doar campuri, dune de nisip si sus cerul senin. O sa fie stele la noapte. Filozofam...