Terelj

Marie a plecat dis de dimineata. Eu si Carlos ne-am propus pentru azi sa ajungem cumva la un parc natural, destul de turistic, la vreo 80 km de capitala.
Am iesit pe la 9 -10 si evident am ajuns prea devreme la statia de autobuz. Am intrebat inca o data la hotelul de vizavi si intr-adevar aitbuzul e la 12. Avem timp destul asa ca mergem sa vedem si cel mai mare templu din UB. La intrare: tickets, 4000 tugruci. No.
Am ocolit zidurile imense ale templului si am gasit alta poarta, mai mica, pentru localnici. Intram pe gratis. Carlos e impresionat de tactica mea... Pai budistii de aici trebuie sa intre pe undeva si ei nu platesc ca sa se roage...
Templul principal e foarte frumos, cu un Buda mare. Calugarii sunt in plina procesiune. Ne mai invartim un pic printre cladiri mai mici colorate cu acoperisuri frumos ornate in lemn si cu multe culori.
Poze, rugaciuni si se pune ploaia...
Fugim catre statia de autobuz si asteptam. Un tinerel ne vede si incearca sa ne ajute. Datorita lucrarilor de la drumul principal, va trebui sa luam doua autobuze.
Urcam in primul si incarcam sa comunicam cu taxatoarea. Cred ca stie unde vrem sa ajungem...
Dupa aproape o ora, intr-un satuc, ne face semn sa coboram.
Imediat ne iau in primire taximetristii de ocazie... No, no, no. Wait for bus... Si busul vine. Inca o ora si ajungem. Am avut parte si de show: doi barbati in toata firea s-au luat la bataie in autobuz. Limea a sarit sa-i desparta. Noi, ne pitim la locurile noastre...
Nu oprim in locul turistic ci chiar in sat. Coboram dezorientati, autobuzul pleaca si noi ramanem in... ulite desfundate, cai, cateva cladiri care arata ca dupa razboi... O tanti ne intreaba de ger camp sau horse riding. Refuzam si pornim spre ceva care arata a ulita principala. Alta tanti ne vede fetele europene si deschide usa unei cladiri care se vrea restaurant... Ne intoarcem. Totusi ne e foame si intram in alt loc calamitat dar care mai avea musterii la mese... si muste destule. Comandam evident ceva mongolez traditional la sugestia doamnei care e si proprietara si chelnerita si bucatareasa. Dupa 15 minute vine mancarea. Nesperat de Ok... Carlos vrea si o cola. Nici o problema. Tanti iese, merge la magazinul din sat si revine cu sticla. Un pahar si gata!
Un tatic bucuros isi dragaleste bebelusul in timp ce mama mananca. Un televizor canta ceva nedefinit. Atmosfera de carciuma de la tara... platim si iesim.
Carlos crede ca putem merge inapoi vreo 10-15 km, eu propun sa facem auto-stopul. Se uita cu neincredere la mine. Mergem dar eu fac cu mana la masini. Una, a doua nu opresc. A treia da. Incercam sa comunicam destinatia si urcam. In 10 minute vedem piatra-broasca, reperul nostru. Fericiti dam din maini si spunem stop. Dar usile nu se pot deschide... Mai incerc o ata. Soferul: money! Money? Ne arata de telefon 5000. Carlos e speriat si confuz... Eu iau problema in mana si scot 2000 de tugrici din portofelul lui si-i intind soferului. Se stramba dar ii ia. Usile se deblocheaza si sarim afara... Fericiti, o luam la pas spre zona turistica. Inca incordati rememoram aventura si ne felicitam reciproc ca a iesit bine pana la urma.
Dupa piatra in forma de broasca se deschide o vale spectaculoasa cu munti golasi de jur imprejur. Se vad multe casute si iurte de toate felurile. E destul de turistic dar linistit si relaxat. Ocolim piatra imemsa si pornim pe o poteca. Lasam in stanga un grup de cabanute, probabil o tabara scolara. Continuam spre creste. Dupa un urcus abrupt printr-o padure de conifere ajungem intr-un luminis si suntem rasplatiti cu imaginea catorva flori de colt. Superbe! Deasupra doar crestele dezvelite cu pietre imense in forme tot mai ciudate. Zici ca le-a aranjat un urias asa iar la prima furtuna o sa se surpe toate la vale...
Continuam pe poteca peste prima culme si ni se deschide o alta vale mai mica dar mai sus, intre doi versanti. Acolo incepe sa se intrevada acoperisul cu colturile ridicate ale unui temblu budist.
Inaintam grabit spre poarta complexului. Dam sa intram dar o doamna cocheta imbracata im costum rosu ne opreste: ticket 2000 tugric!!! Eu raspund instinctiv: no money!!! Ea se pune ostentativ in poarta sa nu putrm intra.
Ne uitam in stanga, in dreapta si facem poze. Alti europeni platesc si intra, mongolii intra fara plata...
Ma asez pe jos rezemat de gard si il indemn pe tovarasul meu de drum sa faca la fel. Ne odihnim si asteptam cu priviri mierloase spre doamna de la intrare. Intr-un tarziu i se face mila de noi si ne lasa sa intram pe gratis... Carlos e impresionat din nou.
Urcam aproape in fuga pana la poalele stancilor, in fata templului. Ne asezam si respiram zgomotos din cauza efortului... Senzatia e nemaipomenita! Urcam si cele 108 trepte pana la usa templului. In spate, se vede totul pana jos, in vale. Magnific!
Urmeaza emotii pe care nu cred ca le-am mai trait vreodata...

Invazia oilor...

Dupa calarie si cina indestulatoare ne pregatim de culcare. Nu inainte de o bere si mai multa muzica... Soferul nostru a fost mai inteligent: scoate un pet de 2,5 litri... Destul pentru toata lumea.
Pe la unu noaptea insa... galagie mare. In prima faza am crezut ca e ploaia. O asteptam dupa cum se adunasera norii grei si plunburii deasupra muntilor. Dar, NU.
Pamantul se cutremura, paturile metalice scartaiau, zgomote de pasi deasupra iurtei si o larma generala de zgomote animalice...
Noi, buimaci de somn, ne trezim in nebunia shuieratoare...
Usa e inchisa? Da. Sigur?
Ies afara: turma de capre si oi a familiei facea tumbe de jur-imprejur...
Shu-shu! Pleaca dar nu prea sunt convinse... intru eu, vin si ele inapoi... Intr-un tarziu adorm dar visez lei... Nu ca visul cu Syberia...
Noroc cu totemul in cele 5 culori traditionale pe care l-am agatat deasupra patului...

Wild horses

Micul dejun la iurta cu langosi preparati pe loc de super ghida noastra. Aseara a fost un pic suparata ca nu a putut sa ne ofere prima varianta de cazare dar am consolato... Carlos e terifiat de noaptea trecuta cu invazia oilor si caprelor, la fel si soferul care a dormit in masina. Caprele au topair si pe masina lui. Po, tailandezul a sforait iar toata noaptea. Din cauza lui, noaptea asta am dormit separat fetele cu fetele, baietii cu baietii...
Marie, frantuzoaica si tailandeza sunt ok. Doar viseaza la un dus cu apa calda...
Pornim iara drum pe poteci de munte. Pranzul la o cantina plina de muncitori. Orezul si salata ok, ma ating cu greu de carne...
Ne apropiem in viteza de Ulaan baatar cand brusc facem dreapta si intram iar pe drumuri aruncate aiurea pe dealuri. Intram in Hustai National Park.
Intram pe o poarta metalica, o tabara de iurte in partea stanga, un mic muzeu, toalete si apoi salbaticie pentru 10 km. Ghida urmareste cu atentie inaltimile. Stop! Unde? Aici!  Se vad deja sus pe culme, la stanga primelor stanci... Coboram si o luam la pas, incet spre inaltimi. Deja se vad din ce in ce mai clar siluetele a 12 cai salbatici. Un armasar si restul femele si manji. Galben-aurii, cu gatul scurt si de talie mica.
In anii "60 au disparut cu totii vanati pentru carne dar dupa '90, cu ajutor olandez, au fost adusi din gradini zoo si naturalizati din nou aici. Acum sunt mai mult de 320. Numai anul asta s-au nascut peste 50...

Coborarea in fuga de pe versant a fost mult mai spectaculoasa si mai rapida.
Ne luam la revedere de la cai si salbaticie si revenim pe drumul principal spre UlanBator.
Aceeasi melodie melancolica si verdele mongoliei...

In departate, aglomeratul Blanbator cu cei 1,5 milioane de locuitori. Tot cam atatia sunt si in restul Mongoliei...

Black market

Am incercat sa aflam dinainte ce inseamna dar a fost peste poate...
Am oprit in fata unor dughene, apoi am intrat printr-o spartura din zid. Cateva cosmelii cu marfa chinezeasca apoi o frizerie. Super. Trebuie sa ma tund! Cat? 12 mii cu tot cu spalat. Mult. Mai cautam. Continuam prin bazarul foarte saracacios si murdar. Intram intr-o curte mare cu containere de vapor aliniate: din fiecare se vinde direct marfa diversa: haine sclipitoare, slapi de plastic, piese auto, moto, cateva motociclete stralucitoare- sigur si astea sunt contrafacute... Alte containere cu bauturi, dulciuri si chiar structuri de iurte... De la unu la doua milioane, depinde de calitatea lemnului. Le ocolim si urcam o scara undeva la etaj. Intra mai intai Oarna. Iese. Here is ok, only 5000. Intru si o tanti in halat rosu, cu ochi migdalati si zambet mirat ma intampina cu o pelerina colorata. Ma asez si incerc sa explic. La spate si lateral cu zzzzzzz! Iar sus cu ¥ foarfeca. Ma tunde. Restul trupei pe jos de ras...
A doua prioritate: pivo, bere. Luam versiunea locala xapaxopum. Dark beer.
La un moment dat am dat si de o hala de carne. Iecssss... O priveliste deloc atragatoare. La iesire avitam in ultima secunda un cap de miel pe jos, pe jumatate in putrefactie...
Iesim in viteza si nu ne oprim decat la van. Plecam iar pe drumuri proaste, pe jumatate asfaltate. Animale peste tot, inclusiv pe drum.
In departare se vad muntii. Dupa o bere deja muzica de la masina se opreste si pun eu muzica de pe telefon... Petrecerea poate incepe! Dar nu trebuie sa exageram, deseara avem in program horse riding...
Ajungem la locul de dormit dar... e plin de chinezi. Nu mai au locuri. Nu-i nimic. Mergem mai departe. Urmatoarea familie are loc. Si mai aproape de munte. The same-same, but different!

A doua zi

Ma trezeste Carlos. E aproape 8. Toaleta mai mult decat rustica... Avem apa plata in masina!
Micul dejun afara la masuta in soarele diminetii. Super fain! Cafea jacobs, ceai chinezesc, omleta cu ceapa si gem de ceva berrys...
Azi o sa vedem vechea capitala, un vechi centru religios - templu budist si... black market?!
Incercam sa invatam cateva cuvinte in mongola dar e greu.
Oprim la un loc sfant pe marginea drumului. Il inconjuram de trei ori in sens orar, de fiecare data aruncam o piatra pe gramada si spunem: piatra pentru tine, noroc pentru mine. In stilul asta, in cativa ani o sa fie un nou munte aici... si panglici colorate, albastru-cerul, alb-laptele, galben-soarele, rosu-focul...
Muzica faina la radioul masinii. Ghida si soferul canta patrunsi de versuri... Super tare!  Soferul e de origine kazaca deci musulman dar e bine integrat in societatea mongola doar ca nu poate sa se casatoreasca cu o fata mongola-budista. Toleranta teligioasa se simte in discutii. Super. Imi place.

Am ajuns la Karakorum, vechea capitala al lui Gingis Han. Important centru religios din cele mai vechi timpuri. Impresionant! A fost partial distrus de comunisti in anii 20-30.
Si restul inchis. Dar acum e muzeu si inca scoala si templu budist. Inconjurat de un zid impresionant cu 108 stupas. Numar simbol. La fel ca la chinezi. 8 e cel mai bun numar. Multi buda de toate felurile si cei 10 zei protectori mongoli. Picturi pe matase si statui aurite. Cele 5 culori pentru rugaciuni si ofrande peste tot. Le-am cumparat si eu de la un magazin de suveniruri cu fabuloasa suma de 5000 mnt... cam pretul a doua beri. :-)
Fain, azi e ziua religioasa...
Vremea tine cu noi. E soare si cer albastru. Nu departe ne oprim la poalele zidurilor pentru picnic...
Ghida noastra, Ourma, multi-tasking face pranzul.
Asteptand, ne aratam poze cu familia pe telefoane... Soferul are deja 4 copii, Jansirc, cel mai mic are doi ani. Ma laud si eu cu Cris si Iris.

Am intrat si la muzeul de langa si mi-amamintit de marele erou national al Mongoloei, Gingis Han.

Printre legile pe care le-a dat in timpul imperiului sau a fost si aceea de a nu mai ucide ambasadorii. Incepitul imunitatii diplomatice si liberul comert plus libertatea religiilor

Camile si desert

JDupa vreo jumatate de ora gazda noastra incepe sa pregateasca camilele. Cateva instructiuni de baza: urcarea si coborarea doar pe partea dreapta, usor, sa nu speriem animalele. Urcam fiecare pe cate o camila si pornim incet spre dune. Toate telefoanele si aparatele foto la gazda si la fetele lui. Stiu ei cand si unde sa faca poze. Ajungem si realizez ca de fapt de acolo incepe desertul. Ma rog, semi sau mini Gobi... Oricum in departare nu se vede capatul... Doar din partea noastra, unde sunt iurtele, se vede verde asa ca toate pozele le facem in sens invers... Dupa ce trecem de cateva dune de nisip aurii in soarele la apus, coboram si ne dezlantuim bliturile in nisipul fin. E super fain! Inca o experienta noua... Atmosfera in trupa e din ce in ce mai faina, mai familiara... Cel putin cu Carlos, spaniolul - parca ne stim de 1000 de ani. Ne intelegem asa bine poate fiindca suntem de varste apropiate. Lucreaza pentru Boeing si merge la concursuri de facut puzzle-uri imense de 24000 de piese. Asa a cunoscut-o pe partenera lui. Mai e Marie-Anne, frantuzoaica ce face studii economice la Moscova si cuplul de tailandezi zambareti Po si Mo...
Urcam iar pe camile si ne intoarcem agale spre tabara.
Ne asteapta cina - o supa cu legume, carne si paste.
Eu si Carlos plecam intr-o plimbare prin imprejurimi. Suntem in mijlocul Mongoliei, doar campuri, dune de nisip si sus cerul senin. O sa fie stele la noapte. Filozofam...

Ulaaan Baatar -Mongolia

Am ajuns seara si ne-a luat o vreme pana am gasit UBguesthouse. Am refuzat politicos toate ofertele de taxi si am luat autobuzul 26 de la autogara Dragon spre centru.
O prima impresie neprimitoare. Doar Carlos avea rezervare aici dar ne-au primit si pe noi doi, ceilalti. Dar in partea mai urata a hostelului, in scara vecina a imobilului. Aveam sa aflam a doua zi, la micul dejun, ca prima parte era mai mare si mai primitoare.
Avand in vedere prima impresie si pteturile pentru tururi, am hotarat sa mergem cu altii in tur prin Mongolia.
Am iesit deci sa gasim pe altii si ceva de mancare. N-am gasit hostelul Golden Gobi de care stiam ci altul Top Tours and guesthouse unde o tanti ne-a explicat in detaliu si foarte clar ce otiuni avem. Plus ca mai are un cuplu si atunci pentru toti 5 va fi mai ieftin.
Am iesit pe Peace Avenue si am gasit o pizza place deschis la ora aia tarzie si am hotarat. Vom merge a doua zi cu ei.

Turul
De dimineata am reusit sa mancam de doua ori micul dejun - la ambele hosteluri. Ghida vorbitoare de engleza a sosit, soferul toata lumea sus in van. Nu rusesc ci corean. E mai la moda dar mai putin de incredere. Sper sa nu ramanem blocati pe undeva...
Pauza la iesirea din oras pentru aprovizionare si la drum.
Dupa vreo ora de drum prost ajungem la prima iurta. Sora ghidei cu familia. De la mic la mare. Au panou solar, baterii si dvd player... O soba de tabla in mijloc, si multe lucruri de jur imprejur. Remarc doua tablouri cu fotografii de familie mai vechi si mai noi. Linoleum pe jos, covoare pe peretele circular. Cam chicios. Familia ne intampina bucuroasa. Primim lapte acru de cal si niste biscuiti cu osanza. Plus alte chestii de nerecunoscut dar tot de provenienta animala...Le dau bomboane la copii si sunt fericiti. Afara multi cai si un tarc probabil pentru capre. Tinerii familiei se ocupa de ei. Barbatii repara o masina in fata iurtei. Intre timp femeile ne prepara pranzul. Facem poze peste tot. Se pare ca sunt obijnuiti. Poate asta fac in fiecare zi - distreaza turisti...

Dupa alte cateva ore se mers in masina pe drumuri tot mai denivelate si deja plictisitoare mi-a venit ideea salvatoare: sa oprim pentru o bere! Ok , spune tanara noastra ghida. No problem. BUT!
Am oprit la primele dughene de pe marginea drumului si... au bere dar nu vor sa vanda... WHY? This is the rule... Urmatorul magazin... Today no beer in all Mongolia. National rule...
Noi toti suparati. Ghida ne consoleaza. Lasati ca rezolv eu cumva. Mai mergem un pic si intr-un loc mai izolat oprim, intra si iese repede victorioasa: Here they sale beer!!!
Mai niste camile pe marginea drumului, poze cat cuprinde si ne intoarcem... Nu, deja iesim de pe drumul semi-asfaltat si ne indreptam spre niste denivelari galbene ce par a fi dune de nisip.
Intr-un tarziu ajungem. Trei iurte micute si o cireada de camile plictisite ne asteapta. I promise you - cammel riding ! Nu departe sunt dunele tot mai clare. Aici vom dormi la noapte. Intram in cea dea doua. Exact cinci paturi ne asteapta. Avem priveliste catre camile... Curatel si mai putin artificial. Chiar dragut. Avem si o baterie de masina si un bec pentru la noapte.
WELCOME TO MONGOLIA!!!